Henri Demarquette

Violoncellista

Biografìa

Henri Demarquette, natu in 1970, entre à 13 anni à u Conservatoire National Supérieur de Musique de Paris, induve studia cù Philippe Muller è Maurice Gendron. Titulare d’un Premier Prix à l’unanimità, travaglia dinù cù Pierre Fournier è Paul Tortelier, poi, cù Janos Starker à Bloomington in i Stati Uniti. A so carriera piglia un slanciu internaziunale chì u cunduce in numerose capitale accumpagnatu da i più grandi orchestre francesi o straniere o in cumpagnia di i so partenarii pianisti privilegiati : Boris Berezovsky, Michel Dalberto, Jean-Bernard Pommier, Fabrizio Chiovetta, Jean-Frédéric Neuburger.

Henri Demarquette hè l’iniziatore di Vocello, una furmazione originale per violoncello è coru a capella cù l’Ensemble Vocal Sequenza 9.3. Stu prugramma riunisce opere di a Rinascita in cunfrontu cù e musiche cuntempuranee. Dapoi 2012, numerose opere nove sò state cumposte per sta furmazione. In u 2016, Vocello hè statu in residenza à u Collège des Bernardins.

Dapoi 2012, hè invitatu parechje volte da Michel Onfray à intervene in u quadru di l’Université Populaire de Caen. In cumpagnia di Jean-Yves Clément, essayistu, pueta, musicante, evoca diversi aspetti di a musica in forma di cunversazioni-cunferenze. Sta apertura d’ispìritu si riflette in una discugrafia eclettica, incurunata da numerose distinzione in Francia è à l’esteru.

Henri Demarquette hà ricevutu da l’académie des Beaux-Arts u Prix de la Fondation Simone et Cino del Duca. Insegna attualmente à l’École Normale de musique Cortot de Paris. Toca un violoncello di Goffredo Cappa di 1700.

« Musicante appassiunatu è persunalità à facette multiple, Henri Demarquette toca u violoncello cum’è si brusgiessi una furesta prufonda ; nisunu di i so colpi d’arcu ùn lascia indifferente perchè sveglia l’inconsciente di a musica » O. Bellamy (Le Monde de la Musique)